





|
|||
“Le avventure di Pinocchio” in dialetto ponziano. (14) Ultima puntata
di Ernesto Prudente
Capitolo 35°Pinocchio ritrova Geppetto Quanne lasciàje u tunne é se mettètte a cammenà, jéve a ccà é a llà comm’a nu mbriàche. Paréve ca stésse sott’u ruttone i Santamarje quanne i luce so’ stutàte é nun se véde cchiù niénte é se sbànde a nu mure a chill’ate. Vuléve vedé che gghière chélle lucernèlle ca vedéve luntane-luntane. Nfussàve i piéde int’i puzzànghere i acque sciuliènte ca, comme se muvéve, puzzàve i pisce frìtte. Mamme sante, che puzze, che vesdore. Cchiù jéve annànze é ccchiù a luce se facéve ròsse. Nce mettètte tiémpe ma a fine arrevàje a chille pòste addo truvàje na tàvule apparecchiàte, cu na cannéle appicciàte, nfelàte int’u cuolle i na buttìgle, é, assettate nfàcce a sta tavule, nce stéve nu viécchje, jànche d’a cape u pède, ca c’u i mmane agguantàve e menàve mmocche pescetiélle, peccerìlle- peccerìlle. A vedé chille vecchjàriélle; Pinocchio pruvàje na giòje é na cuntantézze ca nun fennévene màje. Vuléve rìrere, vuléve chiàgnere. Nun sapéve chélle c’a ère fà. Arapètte i vvràcce, menàje nu strille i allerézze, é se menàje ncuolle u vicchiàriélle. Chill’òmme ère Geppetto. “Papà, papà mìje, finarmènte t’agge truvate! Je, mò, nun te làsce màje cchiù». «Ma tu òvèramènte sì Pinocchio»? “Sì! Songhe pròprje je. É tu m’aje ggià perdunate. E’ vère”? E accussì Pinocchio se méttètte a raccuntà, amprèsse-amprèsse, sènze pèrdere tiémpe, pe fìle é pe ségne, tutte chélle c’avéve passate nfìne a quanne u vedètte, a vasce a marìne, int’a chélle lanzetélle, ca dòppe scumparètte mmiéze a chille cavallune ca facévene paure”. “Pur’je te vedètte é te canuscètte. Vuléve turnà arrète ma u mare ère tròppe ruosse é nu cavallone i chìlle abbuccàje u vuzzariélle é u menàje a fùnne. Comme jètte a mare, me vedètte stu péscecane é me gnuttètte comm’a n’òstreche. A chill’juorne stonghe ccà dinte. So passate duje anne”. “E comm’è fatte a campà? Addo è pigliàte a rròbbe pe mangià? Addo è pigliàte sta cannéle che tiéne appicciàte?” “Mò te conte tutte còse. A primme còse è sapé ca durante chillu maletiémpe s’affunnàje pure nu bastimiénte. I marenàre se sarvàjene ma u bastimiénte, mèntre scennéve nfunne, s’u gnuttètte, sane-sane, u capennùgle”. “Comme? Une vuccone”? “Sì, nu vuccone sule. Sputàje sule l’àrbere pecché nc’jètte a fennì mmiéze i diènte comm’a na spine i pésce. A furtune mìje è state ca chille bastimiénte ère càreche i rròbbe i mangià. Nce stévene buàtte i carne, fresélle, gallètte, zùcchere, cate i marmellate, cafè é tante ate còse ca me paréve c’avésse carecate Nzardégne.. Nce stévene scatule i cannéle, i micciariélle é ate rròbbe pure. E accussì agge putute campà. Sta cannéle ca vide appicciate è l’ùrdeme. Quanne fennésce nun ne tènghe cchiù é nun sàcce comm’agge fa”. “Comme”? “Fìgle mìje, rummanimme u scure tutt’é ddùje”. “Allore, papà, nun tenìmme cchiù tiémpe a pèrdere. A ccà nce n’aìmme ì ”. “E comme facìmme”? “Amme scappà, nce n’amme fùjere a vocche u capennùgle”. “E, tu dìce bbuone. Ma je nun sacce nnatà é ca stàmme mmiéze u mare”: «E che fà! Te mìtte a cavàlle a mé pecché je sacce nnatà bbuone é te pòrte nfìne a ntèrre». «Tu dìce bbuone, ma te pàre ca nu uagliunciélle comm’a té, accussì pitte, tène a fòrze i purtà n’òmme ncòppe i spalle é adda pure natà”. “Nùje amma pruvà é si po’ amma murì, murìmme abbracciàte”. Pinocchio, sènze pèrdere cchiù tiémpe, pigliàje a cannéle, pe fa luce, é accummenzàje a cammenà. “Dàmme a mane, viéne appriésse a mé é nun avé paure”. E accussì se mettèttere ncammine p’attraversà tutte u péscecane a cape a cape. U capennùgle ère abbastanze vècchje é chine i malanne. Tenéve, pure, u fiatone é u còre suffréve i parpetazione peccùje aère tène sèmpe a vocche apèrte, pure quanne durméve. Quanne arrevàjene mmocche, Pinocchio, chianechiane, sènze fa rummore, uàrdàje fòre é vedètte ca u ciéle ère chine i stélle é u mare ère carme piatte, comm’a nu spècchje, é a lune stéve sagliènne nciéle. “Statte arrète a mé ca fra pòche simme sàrve”. Quanne arrevàjene ncòppe a léngue, ca me paréve u vialone d’a régge i Caserta, u capennùgle facètte nu madonne i starnute ca sbattètte a gghì arrète i duje puveriélle. “Mò simme bèll’é perdute”, decètte Geppetto. “Pecché perdute? Damme a mane, papà, é viéne appriésse a mé é nun avé paure”. Pinocchio, pegliàje u patre c’a mane é, une arrète a n’ate, cammenàrene ncòppe a léngue é passàjene i ddoje file i diénte. Stévene mponte. Pinocchio pigliàje u patre a còsce-cavàlle é, cu nu zompe, se sbalanzàje a mare é se mettètte a natà, cu tutte a fòrze ca tenéve, pe s’alluntanà d’u capennùgle ca durméve a suonne chine ca manche i cannunate u putévene scetà.
Capitolo 36°Pinocchio cessa di essere un burrattino e diventa un bambino “L’ùrdeme a scurtecà è a code”, accussì dice nu ditte punzése pe fa capì c’a fine è sèmpe a parte cchiù diffìcele. E accussì so state pe mé l’ùrdeme quatte capìtule i chiste libbre ca cchiù bèlle nun se putéve scrìvere. Pinocchio, na vòte asciùte a vocche u péscecane, cu patre ncòppe i spalle, comm’a chille uagliune ca jòchene a cavalle-tuoste, attramènte annatàve p’arrevà ntèrre a na marìne, s’accurgètte ca u patre tremmàve suocce-suocce comm’a na fògle. Tremmàve p’u fridde o p’a paùre? E chi u putéve sapé? Pinocchio, penzànne ca fosse p’a paùre, nce decètte: “Fatte fòrze, papà, nùje tra ppòche arrevàmme ntèrre sàne é sarve”. E Geppetto, appezzànne ll’uocchje comme fa nu sarte quanne adda nfelà l’aghe: “Ma addò stà sta marine? Je nun véche niénte, véche sule mare é ciéle, ciéle é mare”. «Je, però, véche pure a marine», nce decètte Pinocchio p’u sullevà nu pòche, “Je véche comm’a jàtte, mègle i nòtte ca i juorne”. Pinocchio parlave accussì pe fa curagge u patre ma ncuorpe a isse accummenzave a tremmà p’a paùre é vedéve ca i fòrze sòje calàvene a pòche a pòche. Se stéve scuraggiànne. Natàje nfine a quanne tenètte u ciàte. Pò, a ntrasàtte, decètte:” Papà, aiùteme, ca je nun nc’afacce cchiù”. Geppetto sciùliàje a cuolle a Pinocchio é, muvènnese, rummanètte a gàlle. Stévene quase p’affugà quanne sentèttere na voce, na voce, docedoce, ca decéve: “Chi è ca sta murènne”? “Songh’je é pàteme”! «Ma je sta voce a canosche, tu si Pinocchio”? “E tu chi sì”? “Je songhe u tunne, chille ca stéve cu vvùje ncuorpe u péscecane”. “E cumm’è fatte a scappà”? “So sciute dòppe i té é agge fatte comm’è fatte tu”. “Tunne, amiche mìje, tu càpete pròprje a puntìne. Pe ll’ammore ca tiéne p’ì tunnariélle tuoje, dàcce na mane é carrèjece a parte i tèrre”. “Cu tutte u còre. Agguantàteve nfàcce a code é je, int’a niénte, ve pòrte ntèrre». Geppetto é Pinocchio, nvéce i s’agguantà, zumpàjene a cavàlle. “Simme pesànte”? nce dummannàje Pinocchio. “Ma quà pesante, me pare i tené ncuolle ddoje scòrze i patèlle”. Arrevàte ncòppe a marìne, Pinocchio scennètte sùbbete é aiùtàje u patre a fa a stésse còse, pò decètte nfacce u tunne: “Tu è sarvate a vite a pàteme é je nun sacce comme m’àgge disubbligà. Fàmmete dà nu vase pe chélle ch’è fatte”. U tunne cacciàje u musse a fòre a ll’acque é Pinocchio nce dètte nu vase azzeccuse mmiéze a ll’uocchje. Pò, u tunne mettètte a cape sott’acque é sparètte. S’ère fatte juorne é Pinocchio, pegliànne u patre, ca nun nc’afacéve manche a se mòvere cchiù, sott’u racce, se mettètte chiane-chiane, a cammenà. “Ma addò jàmme”? “Amme vedé i truvà cocchedùne ca nce pò dà nu piézze i pane tuoste é na cupèrte pe t’arravuglijà a dinte”. Facèttere appéne pòche passe quanne vedèttere, assettate ncòppe a na parracìne, duje scòngecajuoche ca cercàvene a caretà, èrene a jatte é a vorpe ma nun se canuscévene cchiù. S’èrene nvecchiàte é tenévene, tutt’è dduje, a pèlle chiéne i zélle é facévene pròprje schife. Canuscèttere a Pinocchio é a vorpe, cu na voce i chiagnustèje, nce decètte: “Fà a caretà a chiste duje nférme”. “A caretà, decètte Pinocchio, je ve canosche bbuone, mbrellìne i séte. Me vulìte piglià pe fésse n’ate vòte. Stàteve bbuone” é cuntinuàrene a cammenà fine a quanne se truvàrene annanze a na capanne. “Ccà còcchedune adda stà i case”, penzàje Pinocchio é tuzzuliàje nfacce a pòrte: “Chi è”? “Simme nu pòvere patre é nu pòvere figle, sènze mangià é sènze durmì”, respunnètte Pinocchio. “Geràte a chiave é a pòrte s’aràpe”, respunnètte a stésse vucélle. Pinocchio, geràje a chiave é a pòrte s’arapètte. Trasèttere ma dinte nun vedèttere a nisciune. “Ma u patrone i case addò stà”, alluccàje Pinocchio. “Sto ccà ncòppe”. Patre é figle aizzàjene a cape é vedèttere ncòppe a nu trave a rille parlante. “Care, care rìlle, bèlle amìche mìje”, decètte Pinocchio, arapènne a vocche. “Azze! Mò me dice tutte paròle bèlle. Ma t’a fusse scurdàte quanne a case toje me teràste u martiélle appriésse”? “Aje raggione, é fa comme facètte je, cacce fòre a mé ma tiéne piétà i pàteme”. “Je tèrragge piétà d’u patre é d’u fìgle. T’agge vulute ricurdà u passate pe te fà capì che ncòppe a sta tèrre, quanne se pò, nc’amme ajutà l’une cu ll’ate”. “àje raggione! Je, sta lezzione che m’è fatte nun m’a scurdaragge cchiù. Spiégheme na còse, cum-m’è fatte a t’accattà sta case”? “Sta case m’a rìgalate, ajére, na crapettèlle ca tenéve nu mantiélle culore turchìne”. “E a cràpe addo è gghiùte”? “Nun u sacce”! “E quanne turnarrà“? “Nun tu sacce a dìcere. Sàcce sule ca parlànne, comme pàrlene i cràpe, à ditte: “Pòvere Pinocchio, u capennùgle, a chést’ore, s’a ggià strafugate é je nun u vedràgge cchiù”. “A ditte pròprete accussì”? Ma allore è a Fate mìje”, é se mettètte a chiàgnere. Penzànne u mumènte che stéve, se facètte un’àneme é curagge é jètte a nnanze. Facètte u liétte u patre é, dòppe appriparate, u stennètte ncòppe p’u fa durmì é, dòppe ancòre, dummannàje, sèmpe a rille, addo putéve truvà nu bicchiére i latte p’u patre. “Luntane a ccà, ma nun tante, nce stà a massarìje i Gerìlle, và llà é truove u llàtte che vàje cercànne”. Pinocchio currètte i corze ma rummanètte male quanne sentètte ca pe nu bicchiére i latte nce vuléve nu sorde. “Je nun ténghe manche nu centèseme”, respunnètte, chìne i scuorne. “Me dispiàce, uàglione mìje, si tu nun tiéne mànche nu centèsime, je nun tènghe mànche nu dite i latte”. “Paciénze”, decètte Pinocchio é s’avutàje pe se ne ì. “Aspiétte nu pòche, decètte Gerìlle, nùje nce putimme méttere pure d’accòrde. “Vvuò terà u triàngule”? «E che gghjè u triàngule»? “E’ chille còse i légne che sèrve pe terà ll’acque a int’a pescinale p’addacquà a menèste. Stévene pure ccà, t’arricuorde? Stévene int’a Patùre e dint’i pèzze i Santamaria addo stévene i puzze d’acque surgive. E stévene pure ncoppe i Cuonte addo ll’acque a pigliàvene a int’i pescenàle. Int’a Pature u chiammàvene triàngule, ncoppe i Cuonte paràncule. Ère nu pale nfezzate ntèrre cu n’anténne attaccate ncòppe, comm’a nu valànzone. A nu late i stà nténne nce stéve attaccàte nu canto-ne é a ll’ate late nce stéve nvéce nu cate ca s’e nfelàve dint’a pescìne. Se jnchéve e se terave ncòppe c’aiùte d’u pése d’a prète. Int’a Pature é dinte i Pèzze nce ne stèvene quatte o cinqe pe parte. Ma che Ddìje, te scuorde tutte còse”. “Mò nce pròve”!, decètte Pinocchio “Allore facìmme accussì: tu me tire ciénte cate d’acque é je te donghe na buttégle i llàtte» . «Sta bbuone». Gerìlle u purtàje int’a ll’uorte é nce facètte vedé comme funziunàve chille ngégne é Pinocchio attaccàje sùbbete a faticà. Quanne fennètte i terà i ciénte cate d’acque, ca mettètte int’a na peschère, Pinocchio ère na zuppe i sudore. Na fatiche i chéste manère nun avéve màje fatte. Gerìlle, mettènnece na mane ncòppe a spalle, u uardàje nfacce é nce decètte: “Sta fatìche ccà, m’a facève u ciucciariélle mìje ca da jére sta stìse dint’a na rotte, ncòppe a pàgle, pronte a murì”. “U pòzze vedé”? dumannàje Pinocchio. “E pecché nun u può vedé”! Quanne trasèttere dint’a rotte, Pinocchio s’vvecenàje, vecìne-vecìne, a chélle pòvere bèstje é, ca parlate d’i ciucce, nce dummannàje: “Chi sì”? E chille farfuglianne, sèmpe int’a stésse léngue: “So Lu…ci…gno…lo”. Pinocchio se mettètte a chiàgnere é Gerìlle: “Ma comme te mitte a chiàgnere pe nu ciucce”? “Chille ère n’amìche mìje” “N’amiche tùje. E comme pò èssere”? “Ere nu cumpàgne i scòle”. “Ma comme pò èssere ca i ciucce jévene a scòle. Figuràmmece ca s’à mparàte”. Pinocchio, mettènnese scuorne nun parlàje cchiù. Pigliàje a buttégle i latte é se ne turnàje a case soje. A chélle vòte, Pinocchio, pe se uadagnà u latte p’u patre, tutte i juorne, pe sètte-òtte mise, jétte int’a massarìje i Gerìlle a terà ll’acque p’addacquà a menèste. Ma nun facéve sule chéste. Dint’i mumènte lìbbere se mettètte a fa canìste é spasèlle cu i cutele é cu i canne tagliàte é i vennéve a ggènte. I sorde che uadagnàve nce servévene pe fa a spése. A u patre nun nce facéve mancà niénte, nce facètte pure na carrètte cu i ròte p’u purtà gìrànne. A sère, dòppe na jurnate i fatìche, se mettève a lèggere é a scrìvere. Ere deventate nu uaglione a mòde tante ca riuscètte a mantené u patre comm’a nu signore, mettènnese a parte pure na quarantìne i sòrde. Na matine, susènnese primme i ll’ate vòte, decétte nfacce u patre: “Vache u mercate, ca sta ccà vicìne, pecché me vògle accattà na giacchètte, nu cappiélle é nu pàre i scarpe”. P’a vìje pensàve ca quanne turnave a case nun avévene canoscere. Cammenàve è curréve allèramènte quanne, antrasatte, se sentètte i chiammà pe nòmme. S’avutàje é vedètte nfacce a nu buche i parracine na maruzze spugliate. “Nun me canusce cchiù”? “ Me pàre é nun me pàre”! «Je songhe chélle maruzze ca facéve a cammarère a Fate cu i capille turchìne: T’arricuorde chélle vòte ca rimmaniste cu pède dint’a pòrte”? «E comme sì m’arricòrde. M’arrricòrde tutte còse. Ma dimme na còse: A Fate che fine à fatte? M’a perdunate? S’arricòrde i mé? Me vvò sèmpe bbène?» «Care Pinocchio, a Fate sta int’a nu spitale». “Nu spitale”? “Sì, sta malàte assaje é nun tène cchiù i sorde pe se curà”. “Pòvere Fate! Je nun nce pòzze fà niénte pecché tènghe sule sti quarante sorde é stève jénne a m’accattà nu vestite nuove. Tiéne ccà, pìglele é pòrtele a Fate”. “E u vestìte nuove”? “Nun me mpòrte, m’accatte n’ate vòte. A ògge me mécche a fatecà cchiù assàje pe mantené pure A Fatarèlle mìje”. Turnàje a case é u patre comm’u vedètte nce dummannàje: “é u vestite nuove”’ “Nun agge truvate na mesùre pe mé. M’accatte n’ate vòte”. Chélle sère Pinocchio se jètte a cuccà cchiù tarde é nvéce i fà òtte canìste, ne facètte sìdece. Quanne se mettètte dint’u liétte s’addurmentàje sùbbete, tante ère stanche. A nòtte se sunnaje a Fate, bèlle comm’u sole, ca nce dètte nu vase e nce decètte: “Brave Pinocchio, sì deventàte nu uaglione a mòde é je te perdone pe tutte chélle ch’è fatte nfìne a mò”. U suonne fennètte é Pinocchio se truàje scetàte cu ll’uocchje spalancate é chine i meravìgle. Nun ère cchiù nu burrattine, nu mamuocce i légne, ma ère nu uaglione uguale a tutte quante l’aute. S’jètte a uardà dint’u spècchje è se vedètte i n’ate manère. Dètte na uardàte attuorne é nvece i nu pagliàre i stòcchje stéve dint’a na bèlle casarèlle i fràuche è a mubbìgle ère tutte nòve. Nun vuléve crédere, penzave ca stéve ancòre sunnànne. “E papà addo stà”? Trasètte dint’a chell’ate case é truvàje u patre sane, allère é vestute bbuone. Jètte vicìne é nce dummannàje: “Papà, dimme na còse, cumme màje tutte stu cagnamiénte”? “Stu cagnamiénte è tutte mèrite tùje”. “Pecché quanne i uàgliune a malamènte addevéntene bbuone tutte se càgne”. “E u viécchje Pinocchio, chille i lignàmme, addo stà, che fine à fatte”? “Uìllànne, uì, decètte Geppetto, é mustànnele c’u dite, stà nfacce a sègge ca cape geràte a ghì a rrète, cu i ràcce che pennulèjane é cu i còsce ncruciàte”. Pinocchio u uàrdàje: “Mamme mìje, comm’ère buffe, quann’ère nu burrattino. Comme so cuntènte mò ì èssere nu uàglione òvère».
Fine1 commento per “Le avventure di Pinocchio” in dialetto ponziano. (14) Ultima puntata |
|||
Ponza Racconta © 2021 - Tutti i diritti riservati - Realizzato da Antonio Capone %d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: |
Cari amici,
volevo rendere nota una telefonata ricevuta ieri.
Verso mezzogiorno squilla il telefono e dall’altro capo della cornetta si presenta un signore, declinando tutte le sue generalità, professandosi studioso e appassionato di libri specialmente di “Pinocchio” edito in qualsiasi lingua o dialetto.
Il signore cerca una copia del “Pinocchio” tradotto da Ernesto nel dialetto ponzese e chiede se siamo in possesso di una copia. La mia risposta è negativa perché le copie sono state distribuite alla popolazione e in special modo, essendo stato Ernesto per lustri maestro elementare, agli studenti delle scuole ubicate a Ponza.
Il signore mi espone tutto il percorso per arrivare a parlare con me, raccontandomi anche aneddoti del suo peregrinare..
E qui si arriva al nocciolo di questa mia.
Il signore, navigando su internet, si è imbattuto in un sito dove vi era in corso un’asta per l’aggiudicazione di una copia del “Pinocchio” elaborato da Ernesto. In fase di rilancio la sua offerta si è fermata a 35 € e alla fine l’aggiudicazione è stata fatta per 49 €.
E questo per un libro non in commercio, a bassa tiratura, con una circolazione prettamente ponzese e a distanza di due anni e mezzo dalla scomparsa di Ernesto.
Per cui cari amici ponzesi possessori di copia del “Pinocchio”, tenetelo caro, mettetelo sottovuoto perchè quando i nipoti saranno grandi avranno un capitale a disposizione.
Di Euro? Ma siiiii! L’euro non sparirà.
Saluti
Umberto
Risponde Sandro.
Umberto, non hai pensato di suggerirgli che poteva prenderlo dal sito, puntata per puntata, e poi farselo rilegare in un solo volumetto?