





|
|||
“Le avventure di Pinocchio” in dialetto ponziano (4)Capitolo 6° Pinocchio si addormenta con i piedi sul braciere e la mattina dopo si sveglia con i piedi bruciati ere na nuttate i viérne, na brùtte nuttàte, na nuttatàcce. Tròne, Capitolo 7° Geppetto torna a casa e dà al burattino Pinocchio, cu ll’uocchje abbuffate i suonne, nun s’ère ancore accorte U cunte fu accusì ngarbugliàte ca Geppetto capètte sulamènte che Pinocchio se stéve murènne i famme. Allore cacciaje fòre, a int’a sacche, tre père e nce decètte: “Sti tré pére èrene a marènne mìje, te donghe i còre, mangiatélle c’a salute” “Si vvuò ca ìje mi mange, m’aìje pulezzà”. “Pulezzà”!, respunnètte Geppetto chìne i meravìgle. “Nun me credéve ca tenìsse na vucchélle accussì dèlicate e fusse accussì schezzenùse. Màle, uàglione mìje. Ncòppe a stu munne v’aìte mparà a mangià tutte còse pecché nun se sape màje chélle ca po’ capità”. “Tu dice bbuone, decètte Pinocchio, ma ìje, a frutte can un è pulezzate nun a rièsche a mangià. Me fa nu nùzzele nganne can un scénne”. A chiste punte, chille buon’òmme i Geppetto, teràje fòre a int’a sàcche nu curtiélle arruzzute è, cu na sante paciénze, se mettétte a pulezzà i pére, ammuntunànne i scòrze ncòppe u spìcule d’a tavule. Quanne Pinocchio cu doje vuccunate se mangiaje a primme pére é steve pe jttà u turze, Geppetto nce fermàje u racce è nce decètte. “Nun u ittà, tutte a stu munne po’ èssere còmmete”. “Ma je u turze nun mu mange”, se mettètte a strellà Pinocchio. “Chi u sàpe, respunnètte, carme-carme, Geppetto, n’àmme viste tante é i tutte i culure”. Pigliàje i tre turze é i mettètte, ncòppe a tavule, nziéme i scòrze. Fennute, int’a niénte, i se mangià i pére, Pinocchio, facènne nu sbadigle i malàforme, se mettètte a chiagnere dicènne: “Tènghe ancòre famme”. “Ma je, figle bèlle, nun tènghe cchiù niénte a te dà. Ténghe sule i scòrze é i tùrze d’ì ppére”. “Paciénze, c’aggia fa”, decètte Pinocchio, é senza manche se fa accòrgere, se mangiaje i scòrze cu tutte i tùrze. “Ah, mò me sènte mègle”, decètte stuiènnese i mmane pe cuolle. “E’ viste ca tenéve raggione je, decètte Mastro Geppetto, quanne te decéve can un s’adda éssere tròppe delicate i stòmmeche pecché nun putimme sapé nce po’ capità ncòppe a stà tèrre”.
Capitolo 8° Geppetto rifà i piedi a Pinocchio e vende la propria casacca per comprargli l’abbecedario.
Pinocchio, dòppe ca s’ère saziate cu i pére, accumnzaje a murmulià é a chiagnere pecché vuléve i piéde nuove. U patre, pìu castigà pe comme s’ère cumpurtate, u lasciàje chaignere pe na bbòne meza jurnàte é po’ le decètte: “Pecché t’aggia fa i piéde n’ata vòte? Pe te vedé scappà a chéste case”? “Te prumétte, tu giùre, papà, decètte Pinocchio, c’u i làcreme a ll’uocchje, ca da ògge in avante fàcce u brave uàglione, vàche a scòle é me métte a studià”. “Tutte i uàgliune, quanne vònne còccòse, ripètene sta stòrie”. “Ma je nun songhe cumm’a ll’aute uàglione. Je songhe cchiù bbuone é diche sèmpe a vèrità. Tu giùre, papà, ca me métte a studià, me mpàre n’arte é sarràgge u bastone pe quanne te faje viécchje” Geppetto pigliaje i fiérre è duje pezzòtte i légnhe é se mettétte a faticà. Dòppe manche n’ore Pinocchio tenéve i duje pedezzùlle fatte a mestiére. Allora Geppetto decètte a Pinocchio: “nchiude ll’uochje é fa finte i durmì. Pinocchio ubbedètte é mentre facéve finte i durmì, Geppeto pigliàje a colle ca tenéve int’a na scòrze d’òve é nce ncullàje i piéde u pòste llòre. Facètte nu lavore accussì accunciàte ca nun se vedéve nèanche u ségne d’à ncullature. Appéne s’accurgette ca tenève i piéde, Pinocchio, zumpàje ntèrre, a còppe tavule, addo u patre avéve assettàte, pe ncullàrce i piéde, é se mettètte a fa capriòle i pazze, p’a cuntantézze. “Pe te pavà, pe tutte chelle chè m’è fatte, decètte Pinocchio nfàcce u patre, vògle sùbbete ì a scòle. Ma pe fa chéste agge bisògne i nu vestite”. Geppetto, a chéste paròle, rummanètte sbalordite ma nun putéve fà niénte pecché dint i sacche nun tenéve manche nu centèseme. Nce facètte nu vestite i carte fiurìte, nu pàre i scàrpe cu a scòrze i n’albere e nu cappellùcce cu i mulliche i pàne. Pinocchio currètte a specchiarse int’a na cònche chiéne d’acqua é, cuntènte i comme se vedètte, decètte: “Me pàre pròprie nu fìgle i signore. Ma pe gghì a scòle me manche u mmègle, u sillabbàrje”. “Aje raggione, dcètte Geppetto, c’a cape avasciate p’u scuorne, ma cumme se fa p’avé. Je nun tènghe manche nu sòrde papaline”. A chéste paròle, pure Pinocchio addeventàje triste pecché, p’a primme vòte, capètte ca int’a chélle case nce stéve sule é surtànte a misérje. “Paciénze” decètte Geppetto, aizzànnese i bòtte a còppe a sègge. Se nfalàje na giacchètte i fustàgne é ascètte fòre, i corze. Dòppe nu pòche turnàje. Mmàne tenéve u sillabbàrje ma ncuolle nun tenéve cchiù a giacchètte. Tenéve sule a cammìse é fòre scennéve a néve è facéve fride. “Papà, é a giacchètte”? “Agge vennùte”. “E pecché è vennùte” ? “Pecché facéve càute”. Pinocchio capètte a vòle chélle c’u patre vulètte dìcere, nce zumpàje ncuolle é u jnchétte i vase.
Capitolo 9°
Pinocchio vende l’abbecedario per andare a vedere il teatro dei burattini.
Fennùte i nevicà, Pinocchio, cu chille bèlle libre, nuove-nuove, sott’u racce, aràpe u lantepòrte, èsce fòre é pigle a vìje d’a scòle. P’a vìje facètte mille raggiunamiénte, une mègle i ll’ate. “Ogge a scòle m’aggia mparà a lèggere, dimane a scrìvere é dòppedìmane a fa i nùmmere. Po, cu i capacità ca tènghe, m’agge abbuscà tante sòrde. Cu i primme agge accattà na bèlle giacchètte i panne a papà. Ma che stanghe dìcènne, i pànne? Nc’aggia fà na giacchètte d’argiénte e d’òre e cu i buttune i brillànte. Stu pòver’òmme s’à mmèrete. Pe m’acccattà u libbre è rimaste sule c’a cammise é fa chiste cazze i fridde. Nun nce ne stànne patre ca so capace i fa stì sacrefìcje.” Mèntre, cchìne i cummuzzione e cu i làcreme a ll’uocchje, penzàve é decéve chéste ccòse, sentètte, luntanànze, na mùseche. Se Fermàje é se mettètte ausilià “E che gghiè, sta mùseche? Peccàte c’agg’ì a scòle, ca si nò”. Rummanètte penzeriùse. Nun sapéve chélle ch’avéve fa. O a scòle o a sentì a mùseche. Nce stéve pòche a scéglere. “Ogge a sentì a mùseche é dimane vache a scòle. Tante pe gghì a scòle nce stà sèmpe tiémpe”. E accussì facètte. Cu quatte zumpe arrevàje mmiézze a na piàzze ggià chiéne i ggènte che stéve attuorne a nu baraccone pittàte i mille culure. “Che gghiè stu baraccone”?, dummannàje Pinocchio a nu uàglione. “Liégge u cartiélle é u saparràje”. « U leggésse bbuone, ma je nun sàcce lèggere ». “Brave, u ciucce. Allora tu lègg’je. E sapé ca ncòppe a chille cartiélle, cu i léttere rosse comm’u ffùoche, nce stà scritte: Gran tiatre d’ì burattìne” “E’ cummenzate a parìcchje”? Dummannàje ancòre Pinocchio. “No, accummènze mò” “E quanne nce vò pe trasì ?” “Quatte sòrde”. Pinocchio che friéve p’a curiosità i vedè, sènze nu pòche i scuorne, decètte a chille uàglione: “Mi prestàsse quatte sorde nfine a dimàne ?” “Ti désse c’u tutte u còre, ma ògge nun t’ì pòzze dà”. Nce respunnètte chille uàglione. “Pe quatte sorde te vénne a giacchètte”, nce decètte Pinocchio. “E che me ne fàcce i na giacchètte i carte fiorìte. Se nce chiove ncòppe, s’azzécche scuole é nun se po’ staccà cchiù” ”Te vvuò accattà i scarpe”? “Chéste so bbòne sule p’appiccià u fuoche” “Quanne me dàje p’u cappiélle”? “Ih!, c’accatte! Nu cappiélle i mulliche i pane, ca si nun te stàje accorte so màngene i sùrece”. Pinocchio, nun sapènne cchiù chélle c’avéve fa, stéve ncoppe i spìne. Tenéve a fa ll’urteme òffèrte ma se mettéve scuorne, nun tenéve curàgge i parlà. Ncàcagliàve. A fine, se facètte un’aneme é curagge, e vummecàje: “ Mi dìsse quatte sòrde pe stu libbre nuove-nuove”? Je songhe nu uàglione é nun m’accatte niénte a ll’ate uàgliune”, respunnétte chille ca tenéve cchiù judìzje i isse: “Pe quatte sorde m’àccatt’je”, decétte n’òmme che jéve accattànne panne viécchje e c’avéve sentute tutte u parlà d’ì uàgliune. E pinocchio se vennètte u libbre sènza penzà ca Geppetto, pe nce accattà chille libbre, s’ère vennùte a giacchètte é fùje custrétte a stà dinte pecché fòre facève nu frìdde i pàzze. (continua) |
|||
Ponza Racconta © 2021 - Tutti i diritti riservati - Realizzato da Antonio Capone |
Commenti recenti